Tentatia magnificarii excesive a valorilor autohtone comporta nu putine primejdii. Pe cele, mai ales, de a suscita acuzatii de ?protocronist?, de etnocentrism, de ?localita?, de pasunism sau ?esprit de clocher?, de ignorare a tabloului mondial al evolutiilor in domeniul vizat, acuzatii care, e adevarat, pot fi drepte sau nedrepte: criteriul ramane legat de o chestiune de relativizare si de dozaj, deci de procedari inzestrate prin excelenta cu o foarte firava vocatie consensuala. Am mai evocat, cu alt prilej ? vorbind despre romanele lui D. Tepeneag, pe care nu le socoteam inferioare celor ale nobelizatului Claude Simon ? de riscul reeditarii sindromului ?Notre grand Arghiropoulos?, ironizat (cu simpatie, totusi!) de E. Lovinescu in Aquaforte. Tot cautand, insa, sa evitam acest risc, ajungem sa ne expunem altuia: cel de a subaprecia, in pofida evidentei, un numar, deloc mic, de valori certe ale literaturii noastre postbelice.
Cărți,multe cărți.
