În noiembrie 2014, treisprezece membri din familia Biden se reunesc la Nantucket, pentru Ziua Recuno?tin?ei, un obicei cu o tradi?ie de patruzeci de ani; singura lor rutin?, pe fondul unei vie?i agitate, supralicitate ?i mereu în v?zul lumii. S?rb?toarea constituia un moment real de r?gaz, de apropiere ?i de reflec?ie legat de întâmpl?rile de peste an, dar ?i de ce le putea rezerva viitorul. Anul acela era îns? diferit de to?i cei anteriori. Cu cincisprezece luni în urm?, Beau, fiul cel mare al lui Joe ?i Jill Biden, fusese diagnosticat cu o tumoare malign? pe creier ?i nimeni nu ?tia cât va mai tr?i. ?Promite-mi, tat?!?, a?a i-a spus Beau tat?lui s?u. ?D?-mi cuvântul t?u c?, indiferent de ce o s? se întâmple, vei fi în regul?.? Iar Joe Biden i-a promis! Promite-mi, tat?!? este o carte ce trece în revist? anul care a urmat dup? aceea: cel mai important ?i mai provocator din via?a ?i din cariera extraordinar? a lui Biden. În calitate de vicepre?edinte, acesta a str?b?tut, în perioada respectiv?, sute de mii de kilometri din întreaga lume, pentru a gestiona crizele din Ucraina, America Central? ?i Irak. Când a fost sunat de la New York, sau de la Capiton Hill, ori de la Kiev sau Bagdad ? ?Joe, am nevoie s? m? aju?i!? ?, a r?spuns mereu la apel! Vreme de dou?sprezece luni, în timp ce Beau s-a luptat pentru via?a lui ? pierzând, în cele din urm?, b?t?lia ?, vicepre?edintele a c?utat s? men?in? în echilibru dubla necesitate de-a respecta atât responsabilit??ile fa?? de ?ar?, cât ?i pe cele fa?? de familia sa. ?i asta în timp ce lumea îl chestiona insistent cu privire la eventuala sa candidatur? la pre?edin?ie, în 2016. Anul respectiv i-a adus adev?rate succese ?i împliniri, dar ?i o durere de neimaginat. În cele mai grele momente îns?, Biden s-a putut sprijini pe for?a leg?turilor sale solide cu familia, pe credin?a lui ?i pe prietenia tot mai profund? cu? Barack Obama, din Biroul Oval. Prin scriitura intens? ?i imperioas?, Joe Biden îi face pe cititori s? simt?, al?turi de el, stringen?a momentelor, s? aib? experien?a zilelor în care s-a sim?it incapabil s? mearg? înainte, dar ?i a zilelor în care i-a fost clar c? nu-?i permitea s? se opreasc? din asta.? Aceast? carte e scris? de un pre?edinte, dar, totodat?, ?i de un tat?, bunic, prieten ?i so?. Este o relatare despre modul în care ne sus?in familia ?i prietenii ?i despre faptul c? speran?a, scopul ?i ac?iunea ne ajut? s? integr?m durerea unei pierderi personale, în lumina unui nou viitor.
Cărți,multe cărți.
