Privind peste umar

Ca romanul este un gen literar incapator o dovedeste si Adina Cotorobai Privind peste umar la trecutul ei atat de tumultuos. Da, autoarea reuseste sa dea un minunat roman de familie, dezvaluindu-ne o increngatura incredibila de rude, colegi, prieteni si vecini care forfotesc in preajma eroilor cartii; e si un roman al initierii in tainele vietii, invitandu-ne sa traim intens, impreuna cu personajul central, toate nodurile existentiale care i-au marcat destinul, unul implinit intr-un cor de destine incropite, frante inainte de vreme sau distruse sistematic in comunism; e si un bildungsroman, caci devenim martori ai construirii unui caracter puternic, daca nu chiar exemplar; e si o fresca sociala, caci evoca, cu o admirabila stiinta a surprinderii detaliilor de viata cotidiana relevante, lumea pestrita a oraselelor de altadata, fie ele banatene, oltenesti sau transilvane, dupa cum surprinde excelent ? din interior ? atmosfera din scolile perioadei comuniste, dominata de minciuna si manipulare ideologica grosolana, cu muncile agricole idiotizante, cu falsele ceremonii, consfatuirile ipocrite si gravele compromisuri, dar si deteriorarea ingrijoratoare a invatamantului romanesc de dupa Revolutie; e si un roman politic de-ar fi sa pomenim aici doar subtilitatea observatiei acelui contrast aproape tragic dintre naivitatea copiilor care recitau poezele proletcultiste cu tot firescul, si suferinta adultilor, care simteau cum sistemul comunist ii perverteste inexorabil, de mici, vibranta pledoarie pentru nobletea profesiunii de slujitor al catedrei, ori intrebarea deloc retorica privitoare la modul in care am stiut, ca natiune, sa ?intrebuintam? libertatea proaspat dobandita. Iata, asadar, tot atatea invitatii la lectura acestui roman pe cat de ?incapator?, pe atat de consistent, de plin de verva (secventele umoristice sunt savuroase!) si de bine scris. - Mircea Petean