Ferict Apostol al iubirii, care-n seara Cinei ti-ai culcat capul trist, cu drag si duiosie, pe pieptul cel mai sfant si mai curat, oare ce-ai putut sa simti atuncea, ca, apoi, oricat ai mai trait, numai despre vesnica Iubire si despre Adevar ai mai vorbit? ... Ce povara-ai dus de-atunci in suflet de ti-au fost intruna ochii grei, de-ai purtat cereasca stralucire de Adevar si de Iubire-n ei?