Povesti despre Cluj vol.2

Iata-ne, acum, la al doilea volum din seria „Povesti despre Cluj”! De la bun inceput, ne-am impus respectarea catorva principii: materialele publicate in carte nu pot fi fantezii sau inventii, chiar daca unele dintre ele au un anumit grad de subiectivism, reprezentand amintiri personale ale invitatilor la intalnirile noastre. De asemenea, autorii textelor publicate in volume trebuie sa fi participat la cel putin una dintre intalnirile noastre cu publicul, desfasurate sub aceeasi egida: „Povesti despre Cluj”. Eu insumi mi-am amintit cu placere secvente de viata din copilaria mea, pe care nu le pot uita nicicum si care au marcat generatia din care fac parte. Tin minte ca am vazut filmul lui Ciulei, „Padurea Spanzuratilor”, la cinema Steaua Rosie: eram doar doi oameni in sala. […] Dar am stat si la coada la paine pe cartela si la juma’ de pachet de unt, atunci, in comunism... Toate acestea si multe altele mi le-am adus aminte pe parcursul frumoaselor seri gazduite de intalnirile „Povesti despre Cluj”, aflate in anul 2016 la a III-a editie. - Sebastian-Iacob Moga * * * In urma cu 700 de ani, in 19 august 1316, Clujul era ridicat de regele Carol Robert de Anjou la rangul de oras (civitas), moment culminant al unei lupte pentru libertate purtate timp de patru decenii […]. Nici un simbol nu ar putea fi mai potrivit pentru a ilustra aceasta epoca a istoriei clujene decat statuia Sfantului Gheorghe ucigand balaurul, realizata in 1373 de fratii clujeni Martin si Gheorghe pentru palatul regal din Praga [...]. Mestesugari, negustori, soldati sau artisti, clujenii secolului al XIV-lea erau animati de spiritul adevaratilor luptatori pentru libertate. O lupta pe care nu au abandonat-o niciodata, nici chiar cand au fost singuri impotriva tuturor. - Tudor Salagean * * * Daca deja ne-am format niste puncte de vedere din diversele lecturi, care ne-au oferit o imagine ce ne incanta, atunci cu greu vom vrea sa privim trecutul prin alte lentile. „Schimbarea lentilelor” reprezinta, pana la urma, cea mai mare provocare pentru fiecare dintre noi, in acest context al interesului fata de istoria locala, regionala sau nationala ori, poate, universala. Fiecare istoric are propriul set de „lentile” pe care le foloseste, si de multe ori acestea nu se potrivesc cu cele ale altor colegi de breasla. Dar asta este frumusetea scrisului istoric: nu exista un adevar singular, ci o poveste […]. „Lentilele” personale s-au oprit si asupra a ceea ce definim cu un termen larg ca infractionalitate medievala si, fiind ardelean, desigur am ajuns sa ma aplec asupra acestui spatiu atat de bogat din multe puncte de vedere. - Mihai Florin Hasan