Poeme

Exist? în Poemele lui Valeriu A. Cuc o lini?te de ninsoare c?zând peste centrala din spatele blocului, de ora? luminat noaptea de felinare stradale. E confesiunea unei fiin?e vulnerabile, care detecteaz? visceral realitatea afectiv? din jur, care tânje?te dup? c?ldur? uman? ?i a c?rei structur? fragil? amenin?? s? se disloce la fiecare pas. Micile pove?ti personale ?i intimiste se încheie cu verdictele abrutizante ce ne definesc ca specie. Ce v?d când m? gândesc la poemele lui Valeriu: o inim? pulsând?, strigând dup? ajutor, o voce care, din melancolie, duio?ie ?i aten?ie fa?? de cel?lalt, traseaz? un peisaj interior de o teribil? autenticitate, ca un ?s?rut straniu ?i decisiv?. ? Domnica Drumea   Atent la toate privilegiile toxice, de ras?, clas?, specie ?i gen, de care beneficiaz? automat ?i care se cer deconstruite, un b?iat din lower-middle class, deprimat ?i ros de vin?, ca orice milenial, încearc? s?-?i tr?iasc? via?a într-un mare ora? din secolul 21, cu prieteniile, iubirile ?i desp?r?irile ei, momentele de gra?ie ?i cele de umilin??, scriind ni?te ?zero poeme?, adic? ni?te poeme confesive ?i, totodat?, ideologic asumate, poeme pe care le-a? situa undeva între noua sinceritate ?i noua melancolie. ? Cristina Ispas   Nostalgia instrumentalizat? corect, îndreptat? împotriva unei lumi care merit? ?zero poem, zero respect?, lumea bulelor urbane. Prietenii, dragostea, sexul ?i pastilele naturiste plutesc în cafeaua de unde Valeriu salveaz? totul cu b??ul de amestecat zah?rul. În plin? post-ironie ?i post-blazare, avem o împ?r?ire onest? a lumii, între t?v?lugul economic, mereu prezent pe fundal, ?i restul prostiilor care alc?tuiesc ?chestii de pre? în via???. E poezie din aia cinstit?, ca în momentele de gra?ie când ai terminat tot de b?ut ?i de fumat ?i prinzi 10-20 de secunde cu câte unul/una s?-i spui tot ?i toate, f?r? frica de ridicol. ? Costi Rogozanu