?Redescoperirea viziunii antice reprezint? începutul unei revolu?ii. Un exemplu elocvent al acestei maxime ne-o ofer? cultura renascentist? din secolul al XV-lea. ?Întoarcerea la Platon?, maestrul pe care filosofia umanist? începe s?-l aib? din nou în vedere dup? lungul hiatus medieval, nu reprezint? semnul unei nostalgii pentru ?lumea pierdut?? a vechii în?elepciuni grece?ti. Nu este nici m?car o alegere strategic? prin care ?noii filosofi? ar fi luat distan?? fa?? de aristotelismul tradi?iei scolastice. Dac? fenomenul este observat în complexitatea sa istoric? ?i cultural?, ies repede în eviden?? semnele unei lumi str?b?tute de revolu?ie. Pentru a furniza omului uneltele prin care s? în?eleag? ?i s? interpreteze noua lume, filosofii renascenti?ti ? italienii Marsilio Ficino (1433? 1499) ?i Pico della Mirandola (1463? 1494) ?i germanul Nicolaus Cusanus (1401? 1464) ? devin matematicieni, medici, poe?i, teologi, surs? de inspira?ie pentru tablouri, uneori chiar ?i magi. Un nou spirit experimentalist înso?e?te omul aflat în c?utarea locului s?u în cosmos. Acesta este motivul pentru care platonismul renascentist reprezint? un exemplu concret de ?revolu?ie cultural?? c?tre care orice epoc? a transform?rilor ar trebui s? priveasc? plin? de interes.? - Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
Cărți,multe cărți.
