Piranesi

Casa lui Piranesi nu e deloc una obisnuita: are camere infinite, coridoare nesfarsite, peretii sunt ticsiti de mii si mii de statui, toate diferite. Un labirint interior ascunde un ocean: valurile rasuna de sub scari, camerele se inunda in cateva secunde. Dar Piranesi nu se teme. El intelege valurile si modelul labirintului. Viata lui inseamna explorarea casei. Doar ca nu e singur in casa. Mai exista Un Strain care ascunde un secret intunecat. Piranesi m-a uluit. E o poveste miraculoasa si luminoasa, plina de mister si aventuri intr-o lume fantastica, si totodata o meditatie profunda despre conditia umana: despre cum e cand te simti pierdut si apoi te regasesti. - Madeline Miller Ce lume fascinanta creeaza Clarke, ce ritm nebun de dezvaluiri, ce protagonist pur si ce personaje secundare fluide moral, ce frumusete, ce tensiune, ce final perfect! - David Mitchell Luna Plina era in dreptul Unicei Usi, inundand Sala cu Lumina. Statuile de pe Pereti erau toate pozitionate ca si cum tocmai s-ar fi intors cu fata spre Usa, cu ochii lor de marmura fixand Luna. Se deosebeau de Statuile din alte Sali; nu reprezentau indivizi izolati, ci o Multime. Doua se tineau in brate; alta tinea mana pe umarul celei din fata sa, ca si cum ar fi vrut s-o impinga sa poata vedea Luna; un copil se agata de mana tatalui sau. Exista chiar si un Caine care, nefiind interesat de Luna, statea pe picioarele din spate, cu labele din fata pe pieptul stapanului sau, cersindu-i atentia. Peretele din Spate era o Masa de Statui - nu aranjate ordonat pe Niveluri, ci doar o multime amestecata, haotica. Putin mai departe, printre ele, se gasea un Tanar scaldat in Lumina Lunii, cu extazul intiparit pe fata, tinand un steag in mana. Aproape ca uitasem sa respir. Pentru o clipa am avut imaginea a cum ar putea fi daca in loc de doi oameni in Lume ar fi mii.