Perspectiva dezvoltarii dupa trauma

Efectul evenimentelor traumatice depinde de numerosi factori, atat biologici, cat si psihologici. Pana in prezent, cercetarea s-a concentrat in principal pe simptomele legate de varsta in ceea ce priveste starea psihica de bine ca reactie la trauma, o perspectiva de dezvoltare in ceea ce priveste efectul traumei, in locul perspectivei de formare. Printre factorii care nu au fost luati in considerare il reprezinta insasi stadiul de dezvoltare in care se afla copilul in momentul perceperii evenimentului traumatic. Acest lucru priveste modul in care trauma influenteaza performanta in sarcinile de dezvoltare, adica perspectiva dezvoltarii. Cadrul de referinta care se dezvolta la adulti lipseste de cele mai multe ori in cazul copiilor. Copiii nu vor fi intotdeauna traumatizati de aceleasi evenimente ca si adultii, iar copiii pot fi profund traumatizati de unele evenimente pe care adultii nu le considera ca fiind traumatizante, datorita perspectivei mature si a cunostintelor despre lume pe care le detin cei din urma. In cadrul acestui model, caracteristicile dezvoltarii, inclusiv sarcinile de dezvoltare, precum si dezvoltarea creierului si a conexiunilor cerebrale, sunt implicate in perceperea evenimentelor traumatice si sunt folosite pentru a explica diferentele de dezvoltare aparute in urma unui eveniment traumatic. O mai buna intelegere a efectelor experientelor traumatice asupra copiilor si adolescentilor poate fi realizata doar atunci cand este luata in considerare adevarata perspectiva a dezvoltarii. O noua perspectiva a autismului din cercetari efectuate recent evidentiaza ca NU exista nici o disfunctie in creier legata de intarzierea globala, ci mai degraba o problema generala in structurile intinse in axa cefalorahidiana. Acest fapt duce la maturizarea mai lenta in unele zone de dezvoltare (de ex. interactiunea sociala), precum si de dezvoltare accelerata in alte domenii. Un domeniu important pentru copilul cu autism este dezvoltarea atasamentului unde se evidentiaza o maturizare intarziata. Rezultatele cercetarilor recente ajuta psihologii/ psihoterapeutii, dar si parintii copiilor cu autism cum sa utilizeze programe adecvate care sa sprijine dezvoltarea lui.