?N-am cunoscut trufia obiectivitatii. Intre mine si lumea intreaga asez sufletul meu, care nu-mi da voie sa privesc cu ochi limpezi. Si, cel mai adesea, ma insel, ma ratacesc, ma pierd printre realitati pe care nu le pricep, de fapt, niciodata. Exista un singur taram in care imi asum indrazneala de-a spune ca sunt in stare a discerne binele de rau. Frumosul de urat. Valoarea de nimic. Taramul cuvantului scris, asezat pe hartie. Al frazelor destepte, impletite in text. Al ideilor pe care as fi vrut sa le descopar inaintea celui care le-a scris, al imbinarilor de ganduri pe care n-as fi stiut niciodata sa le exprim la fel de simplu, la fel de clar, la fel de puternic.? Mihaela Nicola
Cărți,multe cărți.
