Minunea pe care SfântuI Ierarh Nectarie a săvârșit-o cu micuțul Ioan Casian Fărcaș este una autentică. Ea depășește cu mult categoria întâmplărilor vieții în care putem descifra ajutorul dumnezeiesc incontestabil, dar, totuși, comun, cotidian. Din ea putem extrage mai multe învățături despre legile care guvernează viața duhovnicească, concluzii foarte utile pentru mântuirea fiecăruia dintre noi: Bunul Dumnezeu ne trimite încercările pentru a ne descoperi limitele omenești și a înțelege, prin propria experiență, că fără de El nu vom reuși nimic; Domnul ascultă și răspunde rugăciunilor pe care le înalță credincioșii, cei care se adună și nădăjduiesc în numele Lui. O a treia concluzie ne umple inima de nădejde: în ciuda aparențelor dezolante, Dumnezeu rămâne veșnic-viu în viețile noastre, întinzându-ne mâna sa izbăvitoare chiar în clipa în care alunecăm cu întreaga ființă spre adâncul prăpastiei, al eșecului existențial.
Cărți,multe cărți.
