Dar în acea clipă s-a întâmplat ceva. Pasărea fugise pe neaşteptate. Îşi luase zborul îndepărtându-se cât de repede putea.– Pasărea mea! Pasărea mea! suspină fetiţa. Dar Tyltyl a fost primul care a alergat pe scări şi s-a întors triumfător: – Nu e nimic, a spus el. Nu mai plânge! E încă în casă şi o s-o găsim. – Eşti sigur că ai s-o prinzi din nou, nu-i aşa? a întrebat ea. – Ai încredere în mine, a spus băiatul în taină. Ştiu unde este. Acum ştiţi şi voi, dragii mei cititori, unde se află Pasărea Albastră. Lumina nu le dezvăluise nimic copiilor, însă le arătase drumul spre fericire învăţându-i să fie buni şi generoşi. Inspirată de piesa dramaturgului belgian Maurice Maeterlinck, povestirea Pasărea Albastră scrisă de Georgette Leblanc este o lecţie despre fericire, din care pot învăţa nu numai copiii, ci şi adulţii. Povestea celor doi fraţi, Tyltyl şi Mytyl, plecaţi în căutarea fericirii întruchipate de Pasărea Albastră, ne reaminteşte că adevărata fericire zace în lucrurile mărunte care ne înconjoară, în căldura căminului şi a familiei, şi că este mai important să dăruim fericire decât să alergăm după ea.
Cărți,multe cărți.
