Parisul misterios. Volumul I

O asociatie misterioasa, fondata de un personaj malefic, Colonelul Leon, „ajuta" persoane aflate in impas, in schimbul aderarii acestora la asociatie si supunerii orbesti la ordinele Colonelului, transmise si prin locotenenti ai acestuia. Astfel, un om onorabil, care iubeste sincer, dar este tradat in dragoste, este ajutat de asociatie sa devina bandit, pentru a-si recuceri iubita. Asociatia se implica si in probleme precum mosteniri, punand la cale asasinate, folosind santajul, minciuna, impostura, intervenind in destinul unor oameni... Executantii, desi dezaproba in sinea lor faptele ce sunt obligati a le savarsi, se supun, fiind legati de asociatie — care ii „ajutase" candva — prin juramant. Fragment din roman: "Om sau diavol? Revelatii teribile Cand isi reveni, era culcat in pat, prada unor friguri grozave. Fusese adus in strada Port-Mahon, in apartamentul acela unde amintirea Leonei era atat de vie. Gontran crezu o clipa ca avusese un vis ingrozitor si chema: Leona! draga Leona! Leona nu se ivi deloc, dar se deschise o usa si un barbat, pe care marchizul nu-l vazuse niciodata, inainta spre el. — Cum de va afiati aici? il intreba el. Gontran il privi pe omul acela cu o mirare adanca. Chiar de nu si s-ar fi parut asa de ciudat ca un necunoscut sa se gaseasca instalat linga el si sa-i vorbeasca pe un ton familiar si aproape respectuos, infatisarea ciudata a acestui barbat ar fi pricinuit marchizului surpriza cea mai mare. Omul acela era inalt, slab, batran dupa aparena, desi avea una din acele infatisari asupra carora timpul nu-si intipareste urmele decat intr-un mod nedesavarsit. Paru-i negru, presarat ici si colo cu cate un firisor de argint, era taiat drept in sus; ochii lui, adanci in fundul capului, scanteiau in chip posomorat tradand o energie aspra; buza-i mica avea un zimbet batjocoritor in care se oglindea un dispret adanc pentru toate lucrurile si dezamagirile fara numar ale vietii. Omul acesta era imbracat in negru si redingota lui, incheiata militareste, avea la butoniera un trandafir. — Cine suntei dumneavoastra, domnule? il intreba Gontran, pe cand necunoscutul lua loc intr-un fotoliu, la capatul patului. — Domnule, raspunse el, nu ma cunoasteti deloc si numele meu nu va trezi nici un ecou in amintirile dumneavoastra. Eu sunt colonelul Leon. Gontran facu un gest care insemna: iata, pentru prima oara aud pronuntandu-se numele acesta. "