?Eu ca om, lumea ca simptom. Nici un cuvânt nu i se poate opune singur?t??ii. E starea primordial? a omului. Când ?tiu c? toate zilele nu sunt decât preg?tiri pentru ultima zi din via?a mea? Nu se poate fericire f?r? trecut, nefericire f?r? viitor, sau prezent f?r? speran??. Când e?ti atât de neînsemnat, când te sim?i vinovat de propriile oase. ?i dac? nu exist? libertate? Dac? Dumnezeu a pierdut controlul? În fiecare zi m? rog s? fie sfâr?itul lumii, dar nu al meu. Poate omenirea nu-i decât un uria? care a murit în somn. Un ora? lipsit de angoas? existen?ial? se transform? în cimitir. O societate ce caut? hazardul, ca Lucifer plictisit de propria frumuse?e. Se lucreaz? în noi opera nimicului. Poate va veni o zi când vei r?sfoi aceste pagini ?i vei deveni un alt eu care-mi ?tie amintirile, fiindc? odat? citite, vor fi parte ?i din sufletul t?u. Cartea se vrea a fi un jurnal alc?tuit din gânduri r?zle?ite, început acum mul?i ani ?i poate neterminat. Acum atât de mul?i ani, încât uneori nici nu-l mai recunosc ca fiind al meu. Î?i las aceast? carte, prietene. A?a cum î?i las? pas?rea cuibul s?u, plecând spre z?ri mai calde, de parc? nicicând n-ar fi fost.? ? Autorul, Mihai Zota
Cărți,multe cărți.
