?In Iliada, prins in vartejul actiunii, cititorul ? ca si poetul ? n-are parca ragazul sa gandeasca; in Odiseea, poezia insasi e o poezie a reflexiunii, izvorata din frumusetea pe care aceasta stie s-o descopere in lucrurile cele mai umile... Odiseea... e asemenea multor poeme in care spiritul se inalta la nivelul unei contemplatii care e eliberare si uitare.?, D.M. Pippidi