Acum, in acest roman-jurnal, pe un ton adesea violent, incarcat de amaraciune si hilaritate deopotriva, autorul reafirma intr-un stil sacadat certitudinea unei imposibile omogeneitati a cautarii de sine. Si ca nu putem fantasma, dupa cum nu am putea trai fara a ne infrunta cu cinism iluziile. Iar comunicarea cu ceilalti ar putea sa insemne si o teribila confesiune catre tine insuti, o poveste unica alcatuita din fasii de traire, incompatibile, nebune si incoerente.
Daca amesteci lucrurile la intamplare ca sa afli adevarul, spune autorul undeva, singurul adevar ar fi intamplarea insasi?
Cărți,multe cărți.
