Cartea contine o cantitate impresionanta de informatii; iar Ludwig, liberal si obiectiv, nu tine cont de modul in care prelungeste opera si de munca aproape de neatinsfacuta de catre pana sa... Cand te simti provocat astfel de niste dusmani, pe care de doua ori i-ai respins, e oare de mirare ca proiectele reale, care nu urmeaza de obicei decat de la distanta o fantezie netarmurita, incep de la sine sa se infiripe? Autorul Emil Ludwig (1881-1948) a fost jurnalist si corespondent si a intervievat mai multe figuri politice substantiale ale vremii sale, printre care Stralin, Musollini, Ataturk si Masaryk, intemeietorul Cehoslovaciei. Intentia sa a fost de a transmite viata poersonajului, asa cum a fost. La un moment dat el spune: "A cauta radacinile, faptele si suferintele sale, fanteziile si calculele sale, a explica rezolvarile, ca fiind emise din starile de spirit ale inimii lui - dezvaluirea acestui mare lant de afecte, constituie mijlocul si sfarsitul portretului". Cartea de fata a trecut de 100 de ani de la prima aparitie, dar isi continua prezenta remarcabila in literatura clasica napoleoniana, si inca nu a ajuns sa fie depasita, datorita prezentarii sale unice.Scriind la timpul prezent, Ludwig aduce la viata caracterul subiectului sau mai biune decat oricare biografie a lui Napoleon. Lucrarea sa este impartita in cinci parti, fiecare parte incepand cu un splendidi citat din Goethe, pentru care autorul a avut o imensa admiratie.
Cărți,multe cărți.
