Istoricii din Occident subestimeaza importanta sacrului la originile modernitatii. Renasterea este inca proslavita drept intronare a ratiunii intr-o omenire in sfarsit stapana a ei insasi. Veneratia fata de umanism duce la exagerarea simtului critic de care ar fi dat dovada secolele al XVI-lea si al XVII-lea si la opinia gresita ca aici se afla radacinile relativismului contemporan. In realitate, revolutia stiintifica pe cale de a se naste a patruns in constiinte doar incetul cu incetul. Ea a trebuit sa substituie in spirite domnia absoluta a teologiei ce corespundea totalitatii cunoasterii.Jacques Sole o arata in lucrarea sa erudita si profunda, in legatura cu trei teme esentiale: mitul sfarsitului istoriei (asteptare a sfarsitului lumii si speranta intr-un "nou lerusalim"), mitul unitatii omenirii ( "familia lui Adam" in mars, catre mantuire, prin diferitele varste ale lumii), in fine, mitul unei cunoasteri universale (un intreg arsenal) de credinte irationale sau de practici magice stand marturie superstitiilor populare si totodata aspectelor savante ale cucerniciei si legate de universul mental.
Cărți,multe cărți.
