Din punct de vedere calitativ, obiectele fermecate ale contemporaneității fac munca umană de prisos, la fel ca acelea din poveste. Roboții industriali lucrează în fabrici, auto-scanerele ne scapă de cozi la intrarea în cinematografe, iar terminalele self check-in, din aeroporturi, înlocuiesc operatorii de la ghișeu. De la comorile ascunse într-o peșteră în care am fi putut intra rostind formula „Sesam, deschide-te!“ am ajuns la controlul vocal pentru smartphone-uri, tablete și alte dispozitive electronice. Asistăm, așadar, la o manifestare liberă a puterilor considerate odinioară vrăjitorești. Așa cum Ali Baba putea porunci stâncii îndărătul căreia erau ascunse bogății, omul contemporan poate comanda asistenților digitali în spatele cărora se află Inteligența Artificială. „Democratizarea“ magiei face o diferență cantitativă între artefactele din basme, puține la număr, și cele ale societății de consum, produse pe bandă rulantă. Am ajuns să trăim într-o lume pe cât de miraculoasă, pe atât de misterioasă, dar încă nu ne dăm seama de acest lucru. Sistemele informatice de astăzi au ajuns ca duhul din povești, cu mențiunea că programele nu mai sălășluiesc într-un anume loc, precum Lampa lui Aladin, ci însuflețesc orice hardware prin intermediul căruia ne slujesc. Asistenții virtuali au ajuns astfel omniprezenți, putând fi găsiți în ceasul inteligent de la mână, în telefonul mobil din buzunar sau la bordul mașinilor care își caută autonomia pe drumurile noastre.
Cărți,multe cărți.
