Metroul romanesc si metrourile Terrei

Singura modalitate eficienta, in aceasta lume nebuna in care traim, de a ajunge rapid dintr-un loc in altul intr-un oras strangulat de un trafic infernal a fost, este si mai mult ca sigur va ramane calatoria cu metroul. O carte despre cum s-a realizat aceasta minune a tehnicii este deci binevenita. Scriitorul Ilie Tanasache a lansat la 8 octombrie un volum numit chiar asa Metroul romanesc si metrourile lumii, editat de Vox 2000, chiar in statia de metrou de la Universitate, intre suprafata si adanc, si a avut un impact incredibil aspura celor care s-au oprit pentru o clipa din calatoria lor zilnica. Confratii sai de coloana tiparita, publicistul Neagu Udroiu, fost ambasador al Romaniei la Helsinki, economistul si jurnalistul roman Adrian Vasilescu, jurnalistul si criticul literar Ioan Adam, dar si directorul general al Metrorex, Gheorghe Udriste, nu au lipsit la aceasta intalnire speciala. Cea dintai garnitura de metrou exista inca, si daca este sa dam crezare liderului sindicatului Metrorex, Ion Radoi, prezent la eveniment, ea va fi transformata in muzeu si va putea fi vizitata. Cartea reprezinta un remarcabil efort din partea autorului, care a adunat informatii timp de 30 de ani, folosindu-se de o contabilitate bolnavicioasa. Are in componenta un CD cu imagini ale metroului bucurestean, dar si din intreaga lume. Rasfoind-o, puteti descoperi amanunte fascinante despre aceasta performanta a constructiei metroului, precum faptul ca magistralele subterane bucurestene masurau in 1989 cam 60 de km, ca aici au lucrat si lucreaza multi oameni de mare calibru profesional, de la mineri la arhitecti, ingineri si proiectanti, mecanici de tren ori electronisti. Ca primul metrou de la Londra era inaugurat acum 146 de ani si a circulat cu aburi, iar astazi majoritatea trenurilor sunt actionate electric pe doua sine de otel. Dar mai ales ca primul om care a lansat ideea constructiei metroului in Bucuresti a fost un savant energetician, chiar in primele decenii ale secolului XX, pe numele lui Dimitrie Leonida. Primul sau proiect era datat 1930. Metroul limiteaza enorm efectele zgomotului in comparatie cu mijloacele de transport de suprafata, nemaivorbind de nervii pe care soferii incercati din Capitala si-i varsa asupra volanului in mod constant. Sau ca metroul bucurestean reuseste la ora actuala, prin traseele croite si amplasarea statiilor, sa faca legatura intre mari zone aglomerate ale orasului, nu mai putin de 19 cartiere beneficiind de transportul public pe magistralele din subteran. Trenuri, statii, tuneluri. Dincolo de ele, un efort fara margini. O batalie in mars, cum spune autorul cartii, pe care va spunem noi, merita s-o descoperiti in acelasi mod.