Mesagerul stelar

Mesagerul stelar. Perspective cosmice asupra civilizatiei Printr-o perspectiva cosmica asupra civilizatiei pe Pamant, Neil deGrasse Tyson pune intr-o lumina noua liniile de falie cruciale ale timpului nostru - razboi, politica, religie, adevar, frumusete, gen si rasa - reusind totodata sa intensifice sentimentul profund al unitatii lumii. Intr-o perioada in care opiniile noastre politice si culturale par a fi mai polarizate ca oricand, Tyson ofera antidotul necesar pentru multe dintre lucrurile care ne despart, pledand cu pasiune pentru cele doua componente ingemanate ale iluminarii - perspectiva cosmica si rationalitatea stiintei. Dupa o analiza profunda asupra modului in care stiinta vede lumea si asupra planetei Pamant, creierul uman are capacitatea de a reseta si a recalibra prioritatile vietii, modelandu-ne, in consecinta, actiunile si capacitatea de reactie. Nicio perspectiva asupra culturii, societatii sau civilizatiei nu ramane neatinsa. Cu un condei precis si clar, Mesagerul stelar ne indruma sa descoperim lumea altfel. De la aspecte legate de rezolvarea conflictelor globale pana la indemnuri de a aprecia viata la adevarata ei valoare, Tyson dezvaluie, cu caldura si elocventa, o serie de adevaruri marete si frumoase valabile pentru noi toti – informati si iluminati de cunoasterea locului nostru in univers. De unde venim? Venim cu totii din Africa, lasati prostiile, suntem o singura specie, indiferent de culoarea pielii. Ce suntem? O specie cu inteligenta superioara (Homo sapiens sapiens), dar nu singura dotata cu inteligenta de pe Pamant. Incotro ne indreptam? Ei, aici nu mai e usor de raspuns si nu putem decat sa speram ca vom poseda inteligenta necesara ca sa asiguram in viitor supravietuirea civilizatiei umane. Continuand demersul educativ al mentorului sau, Carl Sagan, precum si viziunea acestuia asupra locului nostru in univers (suntem cu totii facuti din praf de stele), Neil deGrasse Tyson ne invita sa luam o pauza de la convingerea ca lumea se invarte in jurul nostru si sa ne proiectam intr-o perspectiva cosmica. De aici putem sa ne vedem, obiectiv, de la departare, pe noi, dar si toate lucrurile demne de admiratie din jurul nostru – de la ecuatii matematice, la gauri negre sau studierea unei insecte la microscop - si sa descoperim, astfel, adevarul din vorbele poetului: Mai multe-s pe pamant si-n cer, Horatio, decat in filosofia ta. Iar cel mai frumos lucru din tot acest univers infinit, ne spune Tyson, este ca suntem dotati cu o inteligenta care ne lasa sa-l cunoastem cat de cat. Si asta e un gand pentru care merita sa speri. - Laura Caltea Neil deGrasse Tyson este un astrofizician american, cercetator asociat in cadrul Departamentului de astrofizica al Muzeului American de Istorie Naturala si directorul Planetariului Hayden. De asemenea, este gazda emisiunii TV StarTalk si autorul a numeroase lucrari de specialitate. Are un masterat in fizica la Harvard si un doctorat in astrofizica la Columbia University. In prezent, locuieste in New York. De acelasi autor au aparut: Astrofizica pentru cei grabiti , Moartea intr-o gaura neagra si alte dileme cosmice , In slujba razboiului (scrisa impreuna cu Avis Lang), Origini (scrisa impreuna cu Donald Goldsmith) si Scrisori de la un astrofizician si Astrofizica pentru copii grabiti (scrisa impreuna cu Gregory Mone), ghidul pentru cunoasterea Universului intr-o versiune pentru tinerii cititori. Suprinzator de realist si fermecator de entuziast. - The Washington Post Traducere din limba engleza de Constantin Dumitru Palcus. Fragment din cartea "Mesagerul stelar" de Neil deGrasse Tyson: "Omorarea unui extraterestru este considerata o crima? Pentru ca moartea extraterestrului sa fie considerata omucidere trebuie ca acesta sa fie mai inteligent decat noi? Cine e proprietarul Lunii, cine detine drepturile minerale pentru asteroizi sau drepturile pentru apa din comete? Legile carei natiuni guverneaza un petic al suprafetei planetei relativ la altul? Legile spatiale seamana putin cu Vestul Salbatic in raport cu doctrinele statornicite pe Pamant. Daca vrem sa avem in spatiu o conduita care sa nu fie mai rea decat cea de pe Pamant, va fi nevoie de legi care sa poata fi aplicate, poate chiar prin reinvierea sistemelor misterioase de justitie care bantuie trecutul. Din toate aceste motive, legile spatiale sunt in sine o frontiera a filosofiei juridice. In starea lor optima, sistemele juridice sunt conditii obligatorii pentru orice am numi civilizatie, dat fiind ca ne protejeaza de imboldurile fundamentale destabilizatoare ale instinctelor noastre primare. Sa ne punem intrebarea cum s-ar comporta oamenii daca in lumea asta n-ar exista deloc amenintarea unei actiuni juridice. E de ajuns sa observam cati oameni incalca legile statornicite chiar daca avem deja instaurat un sistem juridic. Fara un astfel de sistem, nu exista prea mari sperante pentru civilizatie. Daca luam in seama afirmatia lui Aristotel cum ca: "legea este ratiunea eliberata de pasiune" si daca alegorica justitie legata la ochi, tinand o sabie intr-o mana si o balanta in cealalta, simbolizeaza intr-adevar modul in care functioneaza, atunci juriile din orice perioada ar fi compuse din experti in date si informatii care, in cautarea adevarului, sunt inzestrati cu o imunitate sporita la pasiunea avocatilor, la emotiile martorilor si la forta sentimentului public. Daca procesele din salile de judecata se refera la rostirea adevarului, "verdictul" adica (din latinescul vere "adevarat" si dictum "spus"), iar judecatile inseamna impartirea pedepselor sau a recompenselor, atunci de ce unii avocati sunt platiti mai bine decat altii? Se pricep ei mai bine sa afle adevarul? Sau metodele si tacticile lor sunt pur si simplu mai bune in convingerea cu pasiune a juriului de ceea ce doresc ei, indiferent de ceea ce este adevarat? In sala de judecata, daca adevarul si obiectivitatea nu sunt nici cautate, nici dorite, atunci trebuie sa recunoastem (marturisim?) fata de noi insine ca macar unele parti ale sistemului juridic sunt opusul afirmatiei lui Aristotel, avand in schimb legatura doar cu sentimentele si emotiile. O incercare de a transforma pasiunea in compasiune. Consecinta? In unele cazuri, sunt pronuntate verdicte care nu reprezinta adevarul, dar reprezinta ceea ce avocatii bine platiti au nevoie sa fie adevarat."