Meditatii si elegii. Satire si fabule

„Prin Fabule, splendid inventar de caractere, de scene din viata sociala si politica, descrise cu profunda intuitie a moralistului, ajutata de un simt artistic superior, clasicul – aliat, de fapt, cu adeptul Secolului Luminilor – triumfa asupra romanticului. Creatia moralistului Alexandrescu, admirata si de contemporani, si de urmasi, nu-si afla succesori mai insemnati [...]. Poezia interioritatii, a sufletului tumultuos care cauta si se cauta in permanenta pe sine, poezia reflexivitatii autentice se naste la noi odata cu Grigore Alexandrescu. La fel si acuta constiinta a scrisului inteles ca arta si ca efort [...], iar nu ca produs al spontaneitatii ocazionale. Mai putin productiv decat majoritatea poetilor din generatia sa – exceptandu-l, bineinteles, pe Vasile Carlova, intrat in istoria literaturii romane cu doar cinci poezii –, Grigore Alexandrescu este, in schimb, cel mai, artist. Nu practica scrisul ca pe o indeletnicire destinata intervalelor de otium domestic ori de agreabila vilegiatura, ci scrie dintr-un sentiment al datoriei fata de lumea in care traieste si, totodata, cu o limpede constiinta a datoriei fata de pagina scrisa. Grigore Alexandrescu nu este un, poet de duminica, ci un Poet pur si simplu.“ - Bianca Burta-Cernat