Am intrat în „lumea ticăloşilor” încă de pe vremea când, la Piteşti, elev fiind, începeam să înţeleg ce înseamnă nepotismul printre cei cu origine sănătoasă. Apoi în facultate, când am suferit rigorile unei societăţi „comuniste”, demente şi corupte în străfundurile ei. Mai târziu am experimentat un alt nivel: mizeria fizică şi morală a oamenilor, stăpâniţi de frică şi de dorinţa de a supravieţui cu orice preţ, chiar cu preţul dezumanizării sau al pierderii identităţii. După ‘89 lumea a continuat la fel, cu mai multă făţărnicie, parcă. Am văzut bucuria oamenilor la suferinţele aproapelui. Ca jurnalist am fost martor la goana după putere şi bani a unei lumi fără repere, care şi-a pierdut naţionalitatea şi valorile. Lumea ticăloşilor, în mod paradoxal, era locuită de câteva personalităţi uriaşe, a căror moralitate şi inteligenţă sufletească stătea în calea victoriei depline a discipolilor răului. Ei au fost cei din lumea sfinţilor, care au trăit în „lumea ticăloşilor”. (Autorul) Trei prieteni în căutare de „mai bine", îşi aleg căi diferite. Unul devine securist, altul jurnalist şi cel de-al treilea călugăr. Totul este adevărat şi, în acelaşi timp, ficţiune. Viaţa celor trei descrie ultima perioadă a dictaturii lui Ceauşescu şi primii ani de după evenimentele din decembrie. Apar formele absurde, groteşti, dureroase, ale dictaturii cu lipsa de libertate, foametea, minciuna zilnică şi crima. După decembrie '89 vin manipulările, trădările, jaful deşănţat, simularea stîngace a democraţiei şi chinurile facerii unei prese, nu întotdeauna libere, dar pluraliste. Dincolo de ficţiune, în realitatea grotească îşi fac loc o serie de personalităţi care se opun „lumii ticăloşilor”. Aşa sînt poetul şi politicianul Ioan Alexandru, părintele Galeriu, Petre Ţuţea, părintele Cleopa, părintele Stăniloaie şi alţii, care fac parte din trama cărţii. Un roman realist despre viaţa noastră.
Cărți,multe cărți.
