Nu e prima data cand scrisul Parintelui Ioan-Florin Florescu ma instruieste, ma consoleaza, ma bine dispune. Ca cititor, am intotdeauna ceva nou de invatat, ceva intremator de trait, ceva de natura sa transforme raspunsurile gata-facute in pasiune interogativa, in cautare rasplatitoare. Ceea ce, din pacate, e o experienta rara, cand e vorba de alte texte ?edificatoare?, in care, de multe ori, cum o spune si Parintele Florescu, certitudinile previzibile evacueaza ?uimirea si cutremurul?. De putine ori mi s-a intamplat sa vad impletindu-se, cu atata naturalete, cateheza cu libertatea spirituala, cu surpriza (nearoganta) a interpretarii, cu experienta de viata si, cand e cazul, cu umorul... Andrei Plesu
Cărți,multe cărți.
