?Intr-o Schita de geneza virtuala, Ion Hadarca face o marturisire de credinta privind ceea ce el numeste protogeneza de sine care se petrece intr-o unitate spatiu-timp foarte speciala ?prin separarea celor doua orizonturi indivizibile ? de Spatiu si Timp. Orizonturi in absolut si orizontal de ireale, care mereu se aglutineaza reciproc, tinzand spre marginile infinitului tocmai pentru a le inghiti inapoi in unitatea lor primordiala?. Atunci-acolo, din Haos, se naste Structura, termeni aflati nu atat intr-un raport tensional, cat in unul de complementaritate, unite, in fond, intr-un Haosmos...Un experiment liric unic in literatura noastra e Noimele dupa Ioan, o carte care pare a se circumscrie poeziei sentimentului religios?Cu sonetele din Memoria celulozei si, mai ales, cu cele din Sonetariu se intorc in lirica lui Ion Hadarca elegia si erosul, tema departelui si cantecul trist al (pe)trecerii omului. Spre deosebire insa de predecesori, Ion Hadarca merge mai departe, incercand o temerara si unica experienta de reformare a sonetului prin absorbtia metodica a rigorilor formei, deconstructia si reasamblarea postmoderna a arhirigidului construct sonetist...? - Ioan Holban
Cărți,multe cărți.
