Aleksandr Viktorovici Elceaninov (1881-1934) urmeaza, intocmai ca mai varstnicul sau prieten si mentor spiritual Serghie Bulgakov, ca fostul sau coleg de scoala, savantul si filosoful Pavel Florenski, ca istoricul si ganditorul Nikolai Berdiaev, drumul intelectualilor rusi de formatie culturala si filosofica profana care, la inceputul secolului al XX-lea, s-au apropiat de teologie, i s-au consacrat, devenind in cele din urma straluciti exegeti si apologeti ai cuvantului lui Dumnezeu. Spre deosebire de ceilalti trei, A. V. Elceaninov a imbinat reflectia teologica cu practica pastorala, devenind, la 45 de ani, preotul micilor comunitati de emigranti rusi din Franta, mai intai la Nisa, apoi la Paris. Cartea de fata, aflata acum la a doua editie, alcatuita si tiparita postum de urmasii si admiratorii autorului, reflecta specificul acestei pastoratii, intr-un mediu nu tocmai prielnic, in confruntare cu o lume care si-a pierdut interesul fata de religie si ale carei provocari
Cărți,multe cărți.
