Izvoare de spiritualitate crestina

?Aceasta carte e un antidot temporal impotriva amneziei, impotriva lumii noastre, fara trecut si viitor. O biserica fara trecut si viitor este in stare sa furnizeze energie, dar ii lipsesc radacinile. Dupa ce emotiile se sting sau daca se ivesc dificultati, ea se ofileste. Curand nu mai are nicio stralucire. Fara o memorie exersata, traim la nivel larvar, preocupati de capricii si noutati. Insa nu fiecare generatie de crestini trebuie sa reia startul in alergarea spre cer. Noi facem parte dintr-o echipa de stafeta. Avem o mostenire si o istorie familiala deosebit de consistenta. Trebuie sa-i cunoastem pe acesti membri ai familiei care au avut vieti asemanatoare cu ale noastre, insa au trait frumos. Pe masura ce ii cunoastem, devenim mai putin singuri si mai putin izolati. Nu suntem orfani. Nu suntem inadaptati. Izvoare de spiritualitate crestina este parte a raspunsului la cea mai lunga rugaciune a lui Isus, consemnata in Ioan 17. In noaptea de dinaintea mortii pe cruce, Isus S-a rugat Tatalui pentru ucenicii Sai «ca ei sa fie una, cum suntem si Noi» (Ioan 17:11). Este imperios necesar sa observam ca ne-a inclus in mod expres si pe noi in rugaciunea Sa: «Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis» (Ioan 17:20?21). Aici e vorba chiar de noi...Izvoare de spritualitate crestina este un document detaliat care da socoteala de unitatea pe care rugaciunea lui Isus a generat-o de-a lungul acestor secole de traire crestina. Dar unitatea nu este inca desavarsita. Unii dintre crestini se considera rivali. Altii lupta ca sa dobandeasca suprematie. Indaratnicia si mandria sunt mine explozive responsabile pentru existenta atator factiuni. Cu toate acestea, iata ca avem nume si biografii ale multora din familia noastra care s-au supus rugaciunii pe care Isus continua si azi sa o rosteasca, pentru ca noi sa ajugem «in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine» (Ioan 17:23).? - Eugene H. Peterson, profesor asociat de teologie spirituala, Regent College, Vancouver, B.C. ?Am inceput sa lucrez la aceasta carte in urma cu multi ani, inainte sa imi treaca prin minte ca o voi scrie. In 1993, am mers impreuna cu cincisprezece studenti intr-o tabara, la Tall Timber, undeva in indepartata regiune a Cascadelor, si, timp de o luna, i-am initiat in istoria spiritualitatii. Era ceva cu totul inedit pentru ei, dar, din mai multe puncte de vedere, si pentru mine era o noutate. Curand am ajuns sa fiu fascinat de acea lume si am inceput sa o cercetez cu seriozitate. Am citit zeci, sute de carti, adunand pagini intregi de notite, iar in final mi s-a limpezit o idee ordonatoare si o structura. In urma cu doi ani, cam pe vremea asta, m-am apucat de scris. Cartea de fata este produsul finit.Am inteles in tot acest timp ca sunt un om foarte bogat, pentru ca fac parte dintr-o comunitate a credintei care imi confera un foarte profund sentiment al apartenentei. Aceasta comunitate este alcatuita din doua grupuri. Cartea de fata vorbeste despre unul, si este pentru celalalt.Din primul grup fac parte credinciosii ? sfintii, cum ii numesc eu ? care au trait in ultimii doua mii de ani. Acesti sfinti ne-au incredintat o valoroasa mostenire de credinta, sacrificiu si slujire. O mare parte din cartile pe care le citim, dintre imnurile pe care le cantam, din arta pe care o admiram, din ritualurile pe care le urmam si dintre disciplinile pe care le practicam rememoreaza si tezaurizeaza aceasta mostenire. Le datoram recunostinta noastra. Scriu aceasta carte, macar in parte, ca sa ii cinstesc si sa deapan povestile vietilor lor. Cel din urma grup este alcatuit din sute de milioane de credinciosi din ziua de azi. Ei sunt contemporanii mei crestini, fratii si surorile mele in Cristos, carora vreau sa le fac cunostinta cu cei din primul grup, cu familia lor spirituala, sfintii care au adormit inaintea noastra. Ar fi o pierdere incalculabila daca aceasta mostenire de credinta ar fi uitata, precum bijuteriile de familie, uitate de vreme intr-un cufar din pod.? - Autorul