Isihasmul este marca identitara a Ortodoxiei, nu este un curent cultural sau o ideologie, asa cum au fost atatea care au marcat istoria umanitatii. Fiind un model de viata, trairea in isihie face parte din fiinta crestinismului. De aceea nu putem sa precizam clar un moment al aparitiei acestui model de vietuire in linistea rugaciunii, chiar daca dovezile patristice si istorice ne prezinta secolele VI-VII ca fiind perioada in care rugaciunea inimii, a pomenirii numelui lui Hristos, era o practica obisnuita in comunitatile monahale. Rugaciunea permanenta este o conditie a vietii in Hristos. Sfantul Apostol Pavel ne indeamna la acest model de viata: „Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul sa nu-l stingeti (1 Tesaloniceni 5, 17-19)”. Vedem astfel importanta prezentei in viata noastra a lucrarii Duhului Sfant prin rugaciune pentru ca: „…Tot asa nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus, - decat in
Cărți,multe cărți.
