Dedic aceasta carte/florilegiu/sau ce-o fi, o dedic singurului Dumnezeu si iubirii in care S-a intrupat, si prin ea ne-a indumnezeit pe toti, inca din praful lumii asteia. Tuturor carora le-a iesit inima prin ochi, care-au iubit prosteste si inalt, care cu mila si candoare s-au aplecat spre cei din jur. Care-au iubit si care-au fost iubiti, fie si doar o scintilanta farama din timpul vietii lor, atingandu-L pe Dumnezeu. Ca asta e cel care iubeste; e omul care a reusit sa-L ia pe Dumnezeu de mana, ca pe un tata si ca pe un fiu, in cel mai propriu mod, intr-o plimbare parfumata de-i zice viata, in drum spre vesnicie. Intr-o zi se va termina. Si-o sa plec undeva. Intre niste paduri, pe-un colt de insula, nu conteaza. Cativa metri de pamant sa am sub talpi, daca mi se cuvine asa de mult. Ca nu pamantul a fost mostenirea mea in aceasta viata, ci bucuria de a-l calca. Atunci cand s-au impartit cadourile, Domnul m-a privit lung si-a soptit in barba-i alba, lu' asta dati-i entuziasmul. M-am ve
Cărți,multe cărți.
