Cartea se constituie intr-o critica a individualismului ?i relativismului lipsite de intemeierea pe principii care sa ?ina la un loc ?i sa conserve individul ?i societatea in care traie?te. Integrarea individului in grupul social bazata pe dreptate ca rela?ie intru libertate conduce la depa?irea maximei carteziene ?Cuget, deci exist?, dar cu ea cu tot, prin maxima integratoare ?i sursa a liberta?ii ?Sunt cuprins de logos cuprinzandu-l, deci in?eleg; a?adar Binele exista!?. Aceasta maxima presupune aderarea libera la grup, avand ca temei in?elegerea ca singura modalitate de infaptuire a drepta?ii ?i de asigurare a liberta?ii. Istoria ?i, implicit, politicul trebuie sa aiba o intemeiere logica. Este vorba despre o logica umana conectata la Logos¬-ul universal care este ratio (principiu) ?i sermo (cuvant), dar pe care logica umana l-a surprins numai pe una din laturile sale, ceea ce a condus la un e?ec in organizarea politica a societa?ii. Omul, in calitatea sa de individ, a fost ?inut in izolare, chiar daca de multe ori a avut iluzia liberta?ii. Dominant in istoria politica a omenirii a fost sentimentul insingurarii ?i al neputin?ei de a ie?i din aceasta stare. ?elul car?ii este gasirea echilibrului intre individ ?i societate prin practicarea virtu?ii drepta?ii, fundament sigur pentru virtutea liberta?ii. In rest, totul e poveste.
Cărți,multe cărți.
