Draga cititorule! Tii in mainile tale o poveste care este extrem de neplacuta. Imi pare rau, dar acesta este adevarul. Cartea aceasta istoriseste povestea nefericita a trei copii nespus de ghinionisti. Fratii Baudelaire sunt fermecatori si inteligenti, dar asta nu-i scuteste de nenorociri si de suferinta. Dezastrul nu inceteaza o clipa sa-i pandeasca, de la prima pagina, cand sunt pe plaja si primesc o veste ingrozitoare, si pana la sfarsit. S-ar putea spune ca nenorocirile se tin ca scaiul de ei. Numai ca in aceasta scurta carte, cei trei frati ajung sa locuiasca impreuna cu un ticalos lacom si dezgustator, primesc haine care iti irita pielea, primesc vestea unui incendiu catastrofal, au parte de terci rece la micul dejun si au de dejucat un plan marsav prin care se urmareste furarea averii lor. Este trista mea datorie sa astern pe hartie aceste povesti neplacute, insa pe voi nimic nu va impiedica sa lasati cartea deoparte si sa va apucati de ceva mai vesel daca asta preferati. Cu deosebit respect, Lemony Snicket
Din O serie de evenimente nefericite fac parte:
? Cartea 1: Inneguratul inceput
? Cartea 2: Refugiul reptilelor
? Cartea 3: Fereastra fantastica
? Cartea 4: Fabrica fatala
Fragment din volumul "Inneguratul inceput" de Lemony Snicket:
?Contele Olaf intinse o mana scheletica si ii mangaie barbia, privind-o adanc in ochi.
- Ba vei participa la aceasta reprezentatie. As prefera s-o faci de buna voie, dar, dupa cum cred ca v-a explicat deja domnul Poe, va pot ordona sa luati parte la ea, iar voi trebuie sa va supuneti.
Unghiile ascutite si murdare ale contelui ii zgariara usor barbia, iar Violet se cutremura. In bucatarie domnea o tacere profunda. Contele ii dadu in sfarsit drumul, se ridica si pleca fara sa mai spuna ceva. Copiii ii auzira pasii grei urcand treptele care duceau in turnul in care le era interzis sa intre.
- Ei bine, zise Klaus sovaielnic, cred ca n-ar strica sa fim in piesa. Pare sa tina mult la asta si e bine sa nu-l suparam.
- Dar sigur pune ceva la cale.
- Doar nu crezi ca zmeura aia era otravita, nu? intreba el ingrijorat.
- Nu. Olaf umbla dupa averea pe care o s-o mostenim. Nu i-ar folosi la nimic sa ne omoare.
- Dar la ce-i foloseste sa ne puna sa jucam in piesa aia idioata?
- Nu stiu, marturisi Violet cu tristete.
Se ridica si incepu sa spele bolurile.
- Mi-as dori sa stim mai multe despre legea mostenirii, zise Klaus. Pun pariu ca Olaf a urzit un plan murdar ca sa puna mana pe banii nostri, dar nu-mi dau seama despre ce-ar putea fi vorba.
- Cred c-am putea sa-l intrebam pe domnul Poe, spuse Violet neincrezatoare. Doar stie toate formulele acelea juridice in latina.
- Iar domnul Poe probabil ca-l va suna din nou pe Contele Olaf, care isi va da seama ca banuim ca pune ceva la cale, ii atrase atentia Klaus, care venise langa ea si o ajuta sa stearga vasele. Poate c-ar trebui sa vorbim cu Judecatoarea Strauss. E judecatoare, sigur stie totul despre legi.
- Dar este si vecina lui Olaf. Deci e posibil sa-i spuna ca am intrebat.
Klaus isi scoase ochelarii, asa cum obisnuia cand se concentra intens."
Cărți,multe cărți.
