Conduita omisiv? a constituit, pentru o lung? perioad? de timp, o anomalie a dreptului penal. Evident c? omul, atunci când îndepline?te o anumit? ac?iune, omite s? realizeze o infinitate de alte ac?iuni. De ce ar fi util ca dreptul penal s? intervin? pentru a sanc?iona aceste omisiuni? Cum s-ar putea discerne care dintre omisiuni sunt relevante penal? Care sunt limitele de r?spundere în acest caz? Cum ar trebui reglementate astfel de infrac?iuni? Lucrarea de fa?? reprezint? o perspectiv? asupra unui tip de infrac?iune tratat cu o oarecare superficialitate în dreptul penal românesc: infrac?iunea comisiv? prin omisiune. Odat? cu consacrarea în noul Cod penal român, în art. 17, a acestei reglement?ri, se impune analiza atent? a literaturii juridice str?ine care a dezvoltat-o ?i a consacrat-o. Prin urmare, avem în România o reglementare expres? a infrac?iunii comisive prin omisiune, dar ?tim ce am reglementat? O modalitate de comitere a faptei comisive? Un tip de infrac?iune omisiv?? O modalitate de realizare a elementului material? O clauz? legal? de analogie? O clauz? legal? de echivalare a omisiunii cu ac?iunea? În cuprinsul acestei lucr?ri se analizeaz? nu (numai) ce reprezint? omisiunea în general, ci ce este infrac?iunea comisiv? prin omisiune, ca tip de infrac?iune nou reglementat? în România din anul 2014. În acest scop, am încercat s? orient?m analiza înspre literatura juridic? str?in?, care, deja de peste un secol, analizeaz? în ce modalitate ar trebui scris?, dac? ar trebui scris?, o clauz? de echivalare a omisiunii cu ac?iunea. Am analizat ?i prezentat, de asemenea, numeroase sentin?e judec?tore?ti str?ine, pentru a ar?ta nu numai cum este receptat? în practic? aceast? dezbatere teoretic?, dar ?i c? omisiunea improprie este o chestiune nu (doar) filozofic? sau teoretic?, ci preponderent practic?.
Cărți,multe cărți.
