?In versurile sale ostentativ randuite in tiparul prozei, Nicolae Sava deplange civilizatia. E o atitudine, desigur, cunoscuta, pe care poetul o nuanteaza cu o suavitate imaginativa sau cu bruscari modern - scientizante sau pur si simplu cu gesturi familiare ? toate stigmate ale unei retractilitati sufletesti. Avem a face cu lirismul unui timid care braveaza, inclusiv prin suprimarea semnelor de punctuatie, resimtite drept pretentioase, astfel cum un ins s-ar infatisa la o ceremonie intr-un vesmant de mestesugar. Cultivand un cinism dulceag, de invins, bardul ni se prezinta drept un Bacovia logoreic. E in cauza o boema provinciala, de solitar, care afecteaza in egala masura « viziunea » si comunicarea ei. La un moment dat, lepadandu-si masca bacoviana (o ipostaza, totusi, imaginativ - productiva), Nicolae Sava se marturiseste fara ocol, prin transparenta unei rugi in care verbul nu mai conteaza in sine, devenind sens ultimativ ? transcendent »". Gheorghe GRIGURCU(« Poezie romana contemporana », Editura revistei « Convorbiri literare », Iasi, 2000)
Cărți,multe cărți.
