Imun. O calatorie in profunzimea sistemului care ne tine in viata

In ultimii trei ani, ca urmare a COVID-19, s-a vorbit mai mult ca niciodata despre sistemul imunitar. Din pacate, discutia nu s-a bazat intotdeauna pe informatii stiintifice, luate din surse de incredere. Dezinfor­marea nu a facut ravagii doar in timpul pandemiei. Indiferent ca vorbim despre coronavirus, boli auto­imune sau cancer, teoriile bizare despre leacuri miraculoase si vindecari de pe o zi pe alta circula in voie, prinzand in mreje o multime de oameni. Imun: O calatorie in profunzimea sistemului care ne tine in viata este un demers exemplar de informare corecta a publicului larg cu privire la functionarea sistemului imunitar - unul dintre cele mai complexe si mai fascinante din lumea vie -, in speranta ca o mai buna intelegere a proceselor imune ne va ajuta sa ne protejam de informatiile false si ne va incuraja sa avem grija de noi. Cartea lui Dettmer este o lectura esentiala. - Library Journal O perspectiva cuprinzatoare asupra sistemului imunitar uman si cartea de care avem cel mai mult nevoie in acest moment al istoriei noastre. - San Francisco Chronicle Fragment din cartea "Imun. O calatorie in profunzimea sistemului care ne tine in viata" de Philipp Dettmer "Virusurile sunt cele mai simple lucruri vii capabile de autoreplicare, desi, in functie de cei pe care ii intrebi, s-ar putea chiar sa nu fie considerate vii. Am discutat despre lipsa de constiinta a celulelor tale. Am mentionat ca ele sunt doar niste entitati biochimice complexe, care intreprind tot ce le dicteaza codul genetic si reactiile chimice dintre partile lor componente. Bacteriile sunt si ele roboti biochimici capabili de lucruri uimitoare desi, dintr-un punct de vedere, ar putea fi considerati ca fiind ceva mai putin sofisticati. Virusurile nu sunt nici macar atat. Faptul ca un virus este capabil sa faca ceva este la fel de deprimant pe cat este de fascinant. Un virus nu este mai mult decat un invelis umplut cu niste linii de cod genetic si cateva proteine. Pentru a putea continua sa existe, ele depind in totalitate de fiintele cu adevarat vii. Si au devenit extrem de bune in a le exploata. Inca nu este clar cand anume si cum au aparut virusurile, dar este foarte probabil ca sunt extrem de vechi si ca existau deja atunci cand era in viata ultimul stramos comun al tuturor formelor de viata de pe Pamant, cu miliarde de ani in urma. Unii cercetatori cred ca virusurile ar reprezenta o etapa esentiala in aparitia vietii, in timp ce altii sunt de parere ca au aparut acum aproape 1,5 miliarde de ani, atunci cand o bacterie a devenit mai simpla, in loc sa devina mai complexa. Conform acestei idei, virusurile au fost candva fiinte vii care au preferat sa iasa din jocul vietii si s-au decis sa economiseasca efortul si energia de a construi o celula functionala, preferand sa-i lase pe altii sa faca munca cea mai grea. Oricare ar fi adevarul, s-a dovedit ca virusurile au avut un succes extraordinar. De fapt, se poate afirma ca virusurile sunt probabil entitatile care se bucura de cel mai mare succes de pe planeta. Zece mii de miliarde de miliarde de miliarde de particule virale individuale. Cum de au avut virusurile un succes atat de mare, cum de au putut sa faca asta? Ei bine, intr-un fel ele chiar nu fac nimic. Nu poseda metabolism, nu reactioneaza la stimuli si nu se pot multiplica. Virusurile sunt atat de elementare, incat nu au cum sa faca ceva in mod activ. Ele nu sunt literalmente decat niste particule care plutesc prin mediu si se bazeaza pe faptul ca vor da in mod accidental peste victimele lor, din pura intamplare. Daca toate celelalte forme de viata ar disparea, virusurile ar disparea odata cu ele. Iar asta pentru ca au nevoie de celule cu adevarat vii si active care sa faca pentru ele tot ce presupune sa fii in viata. Unii cercetatori chiar sugereaza ca ar trebui sa consideram particula virala ca pe un fel de stadiu reproducator, asemenea unui spermatozoid, iar adevarata forma de viata pentru un virus ar fi celula infectata. In orice caz, virusurile au evoluat in asa fel incat sa devina invadatori vicleni si agresivi, pentru ca in mod evident celulele nu vor sa se lase infectate. Lucrul cel mai important de care are nevoie un virus pentru a prospera este sa ajunga in interiorul unei celule. Iar pentru acest lucru virusurile abuzeaza de un punct vulnerabil al tuturor celulelor, pe care fiintele vii nu vor reusi niciodata sa-l protejeze complet: ele ataca receptorii."