Ce ar fi o lume fără zâmbete? Chiar dacă se dovedesc de multe ori amare, chiar dacă sunt ironice, rămân un fel de oglindă. A unei descoperiri, a unui loc nou, a unui om nou, a unei culturi diferite sau pur și simplu a unui gând fugar. Colecția de povestiri scrise de Lluis Alemany Giner traversează mai multe epoci și locuri, de la Germania lui Martin Heidegger, la România comunistă și de la Grecia lui Socrate la Franța, ei bine da, la Franța lui Cioran. Ea permite cititorului să dea o fugă până în haotică Marsilie, să simtă cafeaua aburindă din localurile pariziene, să cunoască hazul vieții soldățești spaniole sau bucuria unui zbor imaginar. Prin fiecare povestire cunoaștem un personaj ce alege să se dezvăluie rapid, printr-o trăsătură de condei. Eroi cinici, dar și victime ale sistemului, voci indignate dar și ființe care se lasă purtate de voia sorții. Sunt situații în care ne putem regăsi dar și povești care cu greu se pot transpune în viață reală însă pot bântui imaginarul fiecăruia dintre noi. Despre divinitate, iubire neîmpărtășită, despre frumusețe dar și pierzanie, despre ură și tiranie, despre orgoliu și starea de grație, despre tot ce ne compune și descompune, în următoarele pagini.
Cărți,multe cărți.
