Cultura ieseana are la baza un profund sentiment al vesniciei. Ca sa paraseasca Iasul calatorului ii trebuie un avant necesar pentru a urca domoalele coline care-l inconjoara. Ele sunt un punct de repaos in calea lui inainte de a-si lua avantul catre alte zari dar si un repaos ca o oprire inaintea unui templu, in calea drumetului care manat de treburi sau doruri isi poarta pasii spre Iasi. Drumurile Iasului sunt astfel de opriri si avanturi neincetate care prind la mijloc ?in sinea lucrurilor? ca o marturie a unei vesnicii promise. Case si statui, biserici si palate sunt pietre de popas ale vesniciei aduse in clipa prezenta de oamenii locului. Situat pe raul Bahlui la 12 km de confluenta acestuia cu Jijia (Badarau, 2007:9) Iasul se intinde in depresiunea Bahluiului intre dealurile Copou, Repedea, Cetatuia, Galata, Bucium-Paun, Sorogari, Breazu. Dezvoltarea orasului asemeni majoritatii oraselor moldovenesti in zone de interferenta intre campie si podis (Tufescu apud Badarau, 2007:11) pusa pe seama utilizarii simultane a resurselor naturale oferite de cele doua medii geografice ne permite sa intelegem integrarea spirituala a Iasului in ceea ce Lucian Blaga numea spatiul mioritic. Situarea orasului in aceasta depresiune a Bahluiului este raspunzatoare spiritual de fericita abundenta a personalitatilor culturale care au marcat Iasul prin prezenta lor.
Cărți,multe cărți.
