Autorul pleaca de la o premisa noua asupra dreptului: functiile si valorile sale fundamentale au structurat societatile occidentale, iar aceasta relatie fondatoare trebuie regandita in noii termeni ai globalizarii. Ca urmare, isi propune sa raspunda argumentat, folosind o logica ce-si are fundamentele in campul stiintelor sociale, la intrebarile privind modul in care totusi dreptul se schimba, iar aceasta schimbare nu are o anumita coerenta. Aceasta ar contraveni dreptului ca fundament de coerenta a societatilor occidentale, in primul rand.Supiot insista de asemenea asupra rolului regulator al dreptului. Ultimul este astazi este refeudalizat pe plan international, de vreme ce garantul contractului nu mai este Statul (ca inainte), ci un mozaic de agentii si organisme de guvernare mondializata. Exista de aceea si o serie de pericole in aceasta tendinta de impunere a unui anumit tip de drept globalizat, ce este o imagine a trecerii de la o societate institutionala la una de comunicare. Autorul propune solutii viabile si comune: drepturile omului trebuie sa fie fundament si sursa interpretativa, culturile trebuie sa fie continuu comparate si ca atare antropologia diplomatica trebuie sa fie preeminenta, iar principiul solidaritatii trebuie sa fie reevaluat in lumina noilor schimbari mondiale.In opinia autorului, dreptul nu trebuie sa fie privit in perspectiva utilitatii sale prin grila teorii azi la moda a ?Law and Economics?, ci trebuie sa isi pastreze coerenta ca necesitate antropologica, de vreme ce nici societatea umana nu trebuie sa se ghideze dupa modele biologice si mecanice. Dreptul trebuie sa ramana, in ciuda noilor imperative economice, un referent al stabilitatii omului in societatea moderna, dupa imaginea sa structuranta din societatile care l-au avut drept fundament si garant al stabilitatii si dezvoltarii lor.
Cărți,multe cărți.
