?Iubirea pura? e de inteles in sens chimic sau alchimic. E o substanta eliberata de tot ceea ce, in indragostit, constituie interes individual, dorinta, gand, intentie intoarse catre ?eu?. Misticii sunt specialisti in experimentarea acestei puritati si in teoretizarea gradelor ei. Tematizand notiunea, Jad Hatem compara scarile iubirii stabilite de autori musulmani si crestini, poeti impatimiti de absolut, sobri teologi sau filozofi vizionari. Propune, pentru a le diagnostica elanul, notiunea de ?hiperbolic?: e miscarea prin care iubirea se elibereaza chiar de sine insasi, se depaseste pentru a-si atinge obiectul infinit. Hiperbolicul este evidentiat, prin contrast, de notiunea ?monoteismului absolut?: atasamentul pasionat pentru unica realitate a lui Dumnezeu, cu deprecierea creaturilor. Faust al lui Goethe si Iblis, in viziunea lui Hallaj, sunt emblemele acestei atitudini, figuri ale demonului care isi capata astfel statura metafizica. Patrundem, prin eseurile profesorului Jad Hatem, in tematica sufismului, in poezia lui deseori ametitoare. Dar patrundem mai ales intr-un domeniu unde Fenelon si Ibn Arabi, Hallaj si Schelling se intalnesc, unde indraznelile misticii si ale filozofiei converg, aplicandu-se pe acelasi obiect tare.
Cărți,multe cărți.
