Suntem atat de prinsi in jocul vietii, in iluzia ei, incat am uitat scenariul si continuam sa jucam plini de ego, improvizand la nesfarsit. Fiecare ne credem cel mai bun actor din Univers, dar in sala nu mai e nimeni. Toti suntem pe scena. Regizorul a plecat si sufleorul a adormit plictisit. Nimeni nu ne aplauda. Dar noi jucam... asteptand... Oare ce? (nota autorului)
Cărți,multe cărți.
