Conceputa ca o descriere a sistemului morfologic al numelor proprii in contrast cu cel al substantivelor comune, lucrarea abordeaza un domeniu putin cercetat in gramatica romaneasca si straina si supune analizei comparative patru serii onomastice reprezentative: nume de persoane (antroponime), nume de animale (zoonime), nume de locuri (toponime) si nume de corpuri ceresti (astronime). Cartea ofera specialistilor o metodologie a cercetarii gramaticale a numelor proprii si o sinteza asupra pozitiei lor specifice in structura morfologica a limbii. Prin sistematizarea aspectelor esentiale ale gramaticii numelor proprii si prezenta unui capitol dedicat predarii in scoala, lucrarea devina utila - in egala masura - profesorilor, elevilor si studentilor.