Un copil de unsprezece ani este luat din satul lui din Muntii Apuseni si dus in inima Olteniei sa invete conjugarea perfectului simplu, cu ?fusei? si ?fura?, datorita bursei oferite de doamna Aretia Tatarescu, sotia primului-ministru al Romaniei. Ca elev al Scolii Normale de Invatatori din Targu Jiu, are norocul sa asiste la edificarea si inaugurarea monumentelor oferite tarii sale de marele sculptor Constantin Brancusi, a caror simbolistica ii va marca adolescenta pe tot parcursul scolaritatii in anii cumplitului flagel, care a fost cel de-al Doilea Razboi Mondial, apoi si dupa razboi, in anii studentiei la Cluj. Acest roman autobiografic reda stradania autorului, in anii formarii si devenirii sale, de a intelege si asimila mari valori umane, precum: binele, adevarul si frumosul, dar si lupta pentru dreptate sociala si nationala a romanilor din Ardeal, intr-un moment crucial: Conferinta de pace de la Paris, din anul 1946. Viata sa, ca a atator tineri din acei ani, este marcata
Cărți,multe cărți.
