Când decid să aibă mai mulţi copii, aproape toţi părinţii sunt convinşi că vor şti să îi iubească pe toţi la fel, fără niciun fel de diferenţă şi fără preferinţe. Au certitudinea – dând dovadă de naivitate şi în ciuda experienţelor personale – că între fraţi şi surori armonia este de la sine înţeleasă: sentimentul de apartenenţă la aceeaşi familie ar trebui să fie mai presus de micile rivalităţi cotidiene şi uneori pasagere sau a geloziilor fără nicio bază reală. Ori realitatea este departe de a corespunde acestei imagini idilice. Marcel Rufo, specialist în psihologie pediatrică, îşi propune astfel nu să descurajeze părinţii care vor să aibă mai mulţi copii, ci, dimpotrivă, să îi ajute, pregătindu-i pentru dificultăţile cu care se pot confrunta. Fără îndoială că interesul autorului pentru pentru această temă a fost motivat de statutul său de copil unic şi de experienţa de clinician care lucrează cu copii, ceea ce i-a permis să propună o concepţie deschisă asupra fraternităţii, bazată mai întâi de toate pe experienţele împărtăşite, nu pe ideea de a avea acelaşi sânge. Cum să-ţi găseşti locul în familie? Cum se manifestă fascinanta relaţie dintre gemeni? Cât de dificil este să ai un frate sau o soră cu un handicap? Care sunt toate consecinţele statutului de copil adoptat? Care sunt dificultăţile pe care le întâmpină o familie recompusă? Iată tot atâtea întrebări la care răspunde autorul într-un eseu ce pune accentul pe forţa şi bogăţia legăturilor fraterne, cu toate riscurile şi greutăţile aferente.
Cărți,multe cărți.
