Pe scara lui Corneliu Mircea, omul, cunoscandu-si fiinta, patrunde (urcand si coborand) in imperiul Fiintei trans-subiective, se regaseste pe el insusi ca Fiinta, nu ca subiect, se confunda definitiv cu Fiinta, contempland-o pe aceea care si ea Se auto-contempla in noi oamenii. Pentru ca Fiinta este si ea infometata, insetata, lacoma de oglindirea in oameni, id est de fiinte in care sa-si oglindeasca nesfarsirea, aducandu-le in acest chip la Fiinta si fiintare.
Cărți,multe cărți.
