Expert in vin. Ghidul laudarosului

Important e ceea ce cred ceilalti ca stii. Pastreaza-ti cumpatul, indiferent de circumstante! Un ghid iconoclast, informat si teribil de amuzant. Autorii au limba ascutita, dar papile gustative excelente. -Tim Atkin, specialist in vinuri Ghidurile Laudarosului iti ofera instantaneu mijloacele de a atinge o eruditie aparenta, fara sa ai nevoie de cunostinte sau studii anterioare. - DailyMail O multime de date si informatii utile, deghizate sub forma unor observatii frivole. - The Sunday Telegraph Jonathan Goodall si-a inceput activitatea scriitoriceasca editand "Pagina Cartofului" din Fresh Produce Journal. A invatat foarte repede cum sa adulmece "o stire fierbinte", indemanare pe care ulterior a folosit-o cu succes, lucrand ca redactor-sef la Wine&Spirit International si apoi la revista de vinuri Decanter. De atunci, a intors pe toate fetele cam orice fel de tip de pileala, in publicatii ca Daily Telegraph, The Times, The Spectator si Saga Magazine. In prezent isi odihneste ficatul in Bournemouth. Harry Eyres a invatat sa aprecieze cu adevarat vinul inca de la varsta de opt ani. Pentru ca bautura ii curgea prin vene (in ambele sensuri - tatal lui era producator de vinuri), a reusit sa inhate de doua ori ravnitul premiu al competitiei de degustare Oxford vs. Cambridge (varianta pentru betivani a vestitei curse de barci). A scris articole despre vin in The Spectator si Harpers&Queen, a fost critic de teatru pentru The Times si, in prezent, este editorialist pentru Financial Times. Cand nu degusta vinuri, se intoarce in Spania ca sa-si anestezieze cerul gurii cu coniac Fundador in barurile din batrana Barcelona. Fragment din cartea "Expert in vin. Ghidul laudarosului" de Jonathan Goodall si Harry Eyres "UN TIRBUSON Vinul este imbuteliat in sticle cu un anumit dop pentru care, din nefericire, nu s-a inventat inca un aparat de extragere cat de cat satisfacator. Este lesne de inteles de ce, in vremurile de demult, domnii mai colerici obisnuiau sa decapiteze pur si simplu sticlele cu niste clesti incinsi; chestia asta nu mai e la moda acum, din pacate, si oricum ar fi fost dificil de pus in aplicare fara sa ai un foc puternic la indemana. Asa ca singura optiune ramane prietenul chelnerului, cu designul sau telescopic, de cutitas de buzunar. La cealalta extrema se afla celebrul tirbuson Lever Corkscrew care, la pretul unui bilet de avion de la Londra la Bordeaux, se adreseaza in principal cunoscatorilor seriosi, ajutandu-i chiar si pe cei mai firavi sa extraga fara efort cel mai incapatanat dop. Modele de tirbusoane pe care ar fi bine sa le eviti sunt diferitele variante de papusa ruseasca ? atat de rotund ca este imposibil sa vezi ce faci cu el, plus ca manerul tinde sa iasa fix pe la jumatatea operatiunii; modelul cu doua parghii si clichet, care foreaza la propriu prin mijlocul dopului si care iti poate prinde degetele in clicheti; sau modelul cu vidare, care scoate aerul, fiind in acelasi timp capabil sa faca sticla sa explodeze. Alegeti cel mai simplu model, cata vreme are o spirala rezistenta de metal si un maner confortabil, bine fixat. Sticlele sigilate cu capace de metal fac ca tirbusoanele sa para vestigii ale trecutului, iar pe adeptii cu idei fixe care inca le folosesc ii aduc in pragul isteriei. Asta e o prostie, de fapt, din doua motive: o data, pentru ca un capac de metal exclude riscul ca vinul sa fie intinat de dopul de pluta, care adesea cade in sticla, si apoi pentru ca pot deschide mult mai usor in caz de urgenta. Numai vinurile de cea mai buna calitate, destinate unui proces de imbatranire - adica vinurile pe care n-o sa le gasesti niciodata la supermarket - ar putea avea nevoie neaparata de sigiliu cu dop de pluta. Motivul este acela ca prin dopul de pluta pot patrunde urme de oxigen, care ar putea ajuta procesul de imbatranire, dar parerile sunt inca impartite. Pe de alta parte, un vin sigilat nu poate fi tradus. Prin contrast, dopurile de plastic sunt lucrarea Diavolului. Ai nevoie de muschi de otel sa le scoti - sau, in ultima instanta, de exploziv cu fulmicoton."