Evolutia mintii. O istorie a creierului uman

Homo sapiens a parcurs un drum foarte lung pentru a ajunge la stadiul actual. Cea mai veche specie umana avea un creier de dimensiunile unui pumn de copil, in timp ce noi avem un creier de patru ori mai mare, inzestrat cu abilitati spectaculoase pe care abia incepem sa le intelegem. Evolutia mintii prezinta istoria de peste sapte milioane de ani a creierului, ingloband cele mai recente descoperiri stiintifice: rolul memoriei in configurarea experientei viitoare, remodelarea sinapselor cu ajutorul meditatiei, influenta climei asupra diversitatii lingvistice si rolul depresiei in evolutia omului. Reunind descoperiri din neurostiinte, biologie, psihologie si filozofie, Joseph Jebelli descrie evolutia creierului uman, prezentand factorii de mediu, accidentele genetice si dezvoltarile culturale care au marcat istoria speciei noastre. Cum au dobandit oamenii o minte atat de complexa? Joseph Jebelli rezuma intr‑un stil captivant evolutia neurobilogica a lui Homo sapiens si posibilele directii de dezvoltare ale creierului uman. - David Eagleman O carte bine documentata si accesibila, plina de detalii surprinzatoare despre creierul lui Homo sapiens. - The Times Cand ne gandim la transformarea mintii, de obicei ne referim la schimbarile psihologice care care ne afecteaza dispozitia sau perspectiva. Sau la modificarile neurologice aparute in urma unei leziuni in zona capului sau a unei boli. Dar schimbarile de care sunt eu interesat merg mult mai departe. Ele strabat istoria evolutiva a stramosilor nostri umani timpurii si modeleaza fiecare aspect al identitatii noastre - emotiile, amintirile, limbajul, inteligenta si, in fond, insasi tesatura culturilor si societatilor noastre. - Joseph Jebelli Fragment din cartea "Evolutia mintii. O istorie a creierului uman" de Joseph Jebelli: "Un barbat scund cu o figura stranie, corpolent, nebarbierit, nu foarte curat, cu o trasatura care iesea in evidenta - ochi stralucitori - a intrat cu un caiet la subrat. Mi-a aratat cateva dintre rezultatele sale mai simple. Acestea depaseau manualele existente. Mi-a aratat integrale eliptice, serii hipergeometrice si, in cele din urma, teoria sa referitoare la seriile divergente, care nu fusese inca anuntata lumii - aceasta mi-a starnit interesul. L-am intrebat ce doreste. Mi-a raspuns ca vrea o mica suma din care sa poata trai pentru a-si putea continua cercetarile. Ramanujan si-a contrariat si uimit colegii. Entuziasmati, acestia au sugerat sa trimita studiile sale profesorului Godtrey Harold Hardy de la Trinity College, Cambridge, el insusi un matematician excentric si fenomenal, care pe cand era copil scria numere pana la milioane si se amuza la biserica descompunand in factori numerele imnurilor. Cand Hardy a deschis scrisoarea lui Ramanujan intr-o dimineata de la inceputul anului 1913, teoremele pe care le-a vazut pareau nebunesti si de neconceput, cugetari ale unui drogat, cu siguranta. Dar nu i-a luat mult timp lui Hardy sa-si dea seama de adevar. Ramanujan era o persoana de o genialitate fara limite. Formulele sale "m-au cucerit complet" recunostea Hardy mai tarziu. "Nu vazusem niciodata ceva cat de cat apropiat de asta inainte... nu puteau fi scrise decat de un matematician de cea mai inalta clasa. Hardy si Ramanujan au format un parteneriat legendar, transformand matematica secolului XX si contribuind la domenii practic nemaiauzite in vremea lor, incluzand calculul cuantic si cercetarea gaurilor negre. Mai mult decat orice altceva, povestea lor demonstreaza ca dintre toate modificarile pe care le-a suferit creierul uman, inteligenta sa crescuta este probabil cea mai fermecatoare. Cand ne gandim la felul in care au devenit oamenii inteligenti, adesea ne imaginam mici cete de vanatori-culegatori, nu mai isteti decat Homer Simpson, care au trecut treptat la modul de viata agrar, la asezari umane si la industrie. Dar revolutiile agrare si industriale au aparut la multa vreme dupa ce schimbarile creierului le-au facut posibile. Pentru a intelege cu adevarat inteligenta trebuie sa mergem inapoi la originile sale. Mai ales trebuie sa studiem inteligenta in contextul ei propriu: acela al schimbarii pline de incertitudine si dificultati a climei africane. Cand climatul african oscila intre perioade umede si perioade de seceta, asa cum era acum 4 milioane de ani, stramosii nostri, precum australopithecus, aveau nevoie de inteligenta de a se adapta la mediul lor ambiant imediat. Cand peisajul african s-a modificat, ajungand savana deschisa, asa cum s-a intamplat acum 2 milioane de ani, stramosii de tipul lui Homo ergaster aveau nevoie de istetime pentru a confectiona unelte sofisticate din piatra si pentru a planifica vanatorile pe distante mari. Iar atunci cand climatul african a devenit prea secetos pentru a mai fi locuit de oameni, asa cum s-a intamplat acum 200.000 de ani, Homo sapiens a trebuit sa tie prevazator si sa paraseasca Africa, raspandindu-se in toata lumea. Cea mai timpurie dovada a inteligentei umane dateaza de acum aproximativ 2,5 milioane de ani, cand Homo habilis a folosit ceea ce astazi consideram a ti cele mai vechi inventii ale omului: un grup de unelte din piatra descoperite in Defileul Olduvai,Tanzania."