Partea de jurnal a cartii acopera un interval de aproape doua decenii. Prima insemnare e cea din 10 decembrie 1988, iar ultima, transcrisa in volum, din 28 februarie 2008. Una dintre observatiile deopotriva la indemana, dar si emotionanta este aceea pe care o face Ana Blandiana, editorul acestui volum: ?Ceea ce m-a tulburat dintru inceput in jurnalul din prima parte a acestei carti a fost caracterul sau inalt spiritual, aproape desprins de contingent, aproape fara legatura cu ceea ce autoarea lui traia chiar in acele zile ale caror date erau insemnate in susul paginii?. si adauga Ana Blandiana: ?Exista in acest jurnal al Doamnei Doina Cornea, din anii de maxima persecutie si primejdie, o asemenea fervoare metafizica, o asemenea dorinta de a descoperi adevaratul sens al lucrurilor, de a desparti ceea ce este esential si peren de ceea ce - oricat de dureros - este derizoriu, incat intamplarile din solul carora cresc plantele luminoase ale gandurilor se estompeaza pana la disparitie?.
Cărți,multe cărți.
