Nu eram conștient, dar pornisem deja o avalanșă. Un val de dezordine ce avea să pună la pământ tot ce credeam că va rămâne în picioare până la sfârșitul timpului. Iubirea, acel ceva ce părea al nostru pentru totdeauna, avea să dureze doar două săptămâni. Am avut cândva un vis cu o tânără superbă pe un podium. Și zeci de capete pătrate, figuri hidoase și viclene strigau în cor: aruncă-te! Ești doar o curvă! Încercam să o opresc. Strigam cât mă țineau plămânii, să nu-i asculte. Dar în mulțimea de cuvinte, acide și vulgare, încurajarea mea se risipea ca fumul. Nu auzea că cineva credea în ea. Nu auzea decât un imn de ură. Știi cum te simți atunci când ești trădat? Mic. Singur. Distrus. Pământul îți fuge de sub picioare, iar timpul nu mai are sens. O greutate invizibilă îți apasă pieptul, inima ta plânge, iar culorile din jurul tău dispar. Doar două săptămâni am cunoscut iubirea…
Cărți,multe cărți.
