Volumul nu este cum ar parea o lucrare de pura lexicografie ci o sinteza de istorie culturala. Dispusa dupa un model consacrat materia ilustreaza e adevarat modalitatile discursului totalitar dar din perspectiva literara e si o antologie document de adeziune la o doctrina ucigasa a carei indecenta aparare nu pare sa le fi provocat intelectualilor romani nici inainte nici dupa 1989 vreun proces de constiinta. Alaturi de profesionistii logocratiei (cuvantului ca instrument al puterii) prezenta lor in aceasta carte e un argument in plus al `schizofreniei morale` (Matei Calinescu) de care a suferit profund in perioada postbelica societatea romaneasca. Aurel SASU