[?] fenomenul Derrida a fost perceput cu acuitate ca acel ceva cu totul nou, ca acel a gandi altfel, capabil sa impinga reflectia umana mai departe, sa ofere o cheie si o cale spre gandirea de maine. Ea incepe azi, a si inceput, ieri, poate, cu o voce, cu un Glas, cu o alta scriitura, cu o Carte postala? care rosteste si rostuieste altfel, destinata unor destinatari nestiuti, cati vor fi fiind. Si care poarta o alta semnatura: nu Nietzsche, nu Heidegger, ci Derrida. O alta semnatura, pusa sub o alta scriitura, marcand o alta urma, o alta amprenta a spiritului, o alta experienta a gandirii si a actului de a scrie. Singulara, refuzand sa cladeasca un «sistem» filosofic, preamarind experienta si scrierea prin «compulsiune», afirmand ca o «nebunie» trebuie sa asiste gandirea, opera derridiana face inconjurul celor cinci continente. Experienta si scriitura derridiana fascineaza si produc neliniste. O fascinatie si o neliniste care sunt pe masura unui sfarsit de veac si, deopotriva
Cărți,multe cărți.
