Un artist are mereu cu el cenusa artei sale: un poet are mereu o fraza inceputa, un vers lasat de izbeliste intr-un colt pierdut al mintii sau al buzunarului: mintea este, pana la urma, un buzunar mai mare pentru toate scamele nelipsite, maruntii valorosi la timpul potrivit (stie Sf. Petru despre ce e vorba) si carti de vizita, ca sa nu uiti oamenii pe care i-ai intalnit in drumul tau; un pictor are un apus in nuante palide, in suflet, si, cel mai probabil, acrilice, pe haine. Un arhitect are casa perfecta, in memorie, pe langa cele date "la cheie" prin tara, in timp ce un muzician are o melodie vaga care echivaleaza cu "imi sta pe limba", o capodopera sora cu Atingerea Divina, a carei finalizare il frustreaza pana la ultima nota. Pana la urma, opera unui artist nu este niciodata finisata? Artistul are mereu ceva lasat in desavarsire? - Dumitrita-Iasmina Rotariu
Cărți,multe cărți.
